Începuse să plângă cu lacrimi de ceară,
le simțea firbinți pe piept și pe brațe
dar flacara ardea nevăzută.
A mai ramas o lumânare în formă de om,
care zâmbește, se-ncruntă, chiar cască,
uitând c-a-ncetat să existe.
Inerția îi e și inimă și splină,
doar că miroase a suflet ars.
Oare mai știe de lacrimi sărate?