Prin rauri cristaline plang
Dupa tristul grai al vietii;
Si orice-as face nu ajung
Sa-nteleg enigma cetii.

O ceata deasa si pufoasa,
Cum doar in basme poti sa vezi.
O ceata acerba si frumoasa
In care nu poti sa nu crezi.

Prin rauri cristaline am plans
Dupa tot cea fost frumos;
Dar pacat ca in final
Totul a fost fara rost.

Un poem putin mai trist,
Suspinand chiar a durere
Si orce-as face tot insist,
Inainte cu putere.

Dar nimic nu-i la-ntamplare,
Omul rade dar si moare.
Cam asa inchei si eu
Un poem...nimic nou.