M-apropii, încet, de sufletul tău
Ce-n corpul inert stă închis și rebel;
Dă-mi lacrimi -- dovadă că nu-i interzis
Să calc peste trup, gol suflet deschis,
Ca in vis.

Te doare? Te silesc, savureaza durerea!
Încerc sa fiu drept, să nu calc aievea.
Cu apă de sange îti spăl trupul-chist,
Te văd doar un suflet de piele...sunt trist,
Ești un vis!!!

Te rog dă-mi un semn, confirmă iluzia.
Tu nu ești! și nu poți să mori! vezi confuzia?
Hlizindu-se umbra îți cere s-o imiți,
Aveai nevoie de-un suflet materie să eviți
Un diavol din vis.

Ne știm demult, obișnuiai să te-mbraci cu gust,
Voiai să mă minți: parfumai ochi și bust
Duhnind dinainte-a cadavru, încercai al meu simț
De poate / sau vreau să fim ca doi sfinți
ÃŽn diabolicul vis.

Încă mai ești, și-n moarte prin mine trăiești!
Mă incă momești, prin mine pe dos o lume croiești!
Și eu te-am folosit: enigme cu tine-am aprins;
Vroiai să-ți dau viata -- ai mintea și sufletu-mi stins,
Dar viața-i un vis.