un grup de copii la vreo trei-patru ani
scormonesc rondul de nisip
din curtea unei grădinițe de cartier
cîțiva despică mijlocul mișcător
al cocoașelor mici de nisip
dinăuntru se ivește o gargăriță

aerul molcom al dimineții de iunie
se încarcă în lopățele, se descarcă
ori de cîte ori insecte vioaie trec
peste dîmbul de turnuri în construcție

ți-ai consolidat și tu pereții exteriori
încă lucrezi la fațadă cu nepoata
căreia nu vei fi nevoită
să-i dai vreun bacșiș
ești veselă și asta cred e ceva lăudabil
cînd pui o căramidă
peste altă cărămidă
și pețești materialele
construiești
materializezi
dansezi apoi printre stîlpi
culori-pastel ies din tuburile minții
se învîrt cu tine
în jurul tău

dar grija ta se suprapune în rafale
pe același iunie torid
cu grandoarea lui arzător-încîntătoare
ai vrea nespus să te lansezi în reușite
schița veche, nemulțumitoare
a crescut într-o tărtăcuță

dinăuntru se ivește o gargăriță
ridicată la pătrat.