ești gata de drum
ți-ai înfipt crucea în palme
căutând să înțelegi șerpuirile
liniei vieții
și ai demarat spre neființă.

mereu ai fost un lord
al oglinzilor din lună
dezvelind-o de umbre
și devorându-i poveștile
de lumină
boem
la un pahar de Stella Artois...

dar nu ai știut
în strălucirea gândurilor tale
că nu vor funcționa
optim
airbegurile albe
de pe pieptul îngerului străveziu
care te ținea pe brațe
în această autostradă largă
numită viață

și te-ai izbit
cu pieptul de nori
unde curg
altfel de șosele
în pâraie deschise de lumină...