ne asfixiem mereu cu propriile iluzii
plătim facturi prea încărcate pentru spaime
ivite dintr-un subconștient sastisit de coșmare
coacem scenarii seci din aceleași fantasme
cu care am umple un stadion întreg de creduli
dar nu avem nici curajul și nici puterea de a ne asuma
vina pentru micile obsesii cu care ne îndreptăm viețile
spre o prăpastie cu aspect de rai sclipitor și festiv
un fel de telenovelă mai suportabilă ne este viața la tot pasul
așa ne surpăm tinereți adumbrite de îndoială
secăm izvoare de bucurie printr-o singură seară de zapping
în fața unor ecrane mai imbecile decât mulțimea tuturor
maimuțelor ce roiesc împrejurul propriului rege îndopat
cu bunăstarea mecanico-senzorială a noii lumi noii ordini

și toate acestea numai în numele rostit mereu pe tonuri mieroase
ale triumfului oricărei forme de confort asupra umbrei cu numele suflet