ăsta nu e amor civilizat
răsturnat pe sofa
pasând sunete
cu ochii pe pasajul de vizavi
unde se revarsă florile
de-o zi de-o răsuflare
întretăiată

peste penumbra din noi
lumina nu se feliază în storuri
ai putea întinde degetele în stradă
șuvoaie de pași
zgomotele toate
s-ar despica
un fum prin care privim
alte glasuri alte întâmplări

cum cearceafurile calde țin conversații pe coate
îmi trec vin pe buze
e mirosul e scena din Amantul
fără doar și poate
tot un pat tot o cameră ruptă în mijloc de lume
entități transpirate
iar vocile curg peste aerul
fără de care nu pot să trăiesc

aici nu sunt zăbrele
și aeru-i plin
cald
plin
cald
plin