mi-a tot picurat ulei de in
șeherezada în ureche, să-mi prăpădească
acolo o miniatură, aurit
ștecherul meu sculat sub un jinn
sau altul, se apropia de marea adunare
a picioarelor înfrânte pe front, sub
doi metri voi învăța să mă îngrop
de unul singur cărându-mi pumni
de pământ în cap, renal
îmi zbuciumam amintirile despre
ultimele bătăi de cord, ca și cum
tot sângele în loc de urină
s-ar fi ascuns în vezică, nu-mi mai trebuie
curaj și nici poliție virtuală,
vreau un strănut sănătos prin care
să-mi dezgrop din laringe plopul
genealogic, să-mi înfrunt
cu ochi străpunși trecutul