Au dispărut femeile frumoase…
Cu zâmbetul lor veșted și suflet tot mai rece,
Au dispărut femeile frumoase…
Și nu e locul tău să-ntrebi de ce.

Erau cândva femeile frumoase…
Dianele cu inimi de vânat,
Ce-ncremeneau de mâna-ți de gigant,
Erau cândva femeile frumoase…

Și te plecai femeilor frumoase…
Sub luna albăstruie-n nopti senine,
Ferice ritm de menuet din tine
Îl închinai femeilor frumoase...

Dar nu mai sunt femeile frumoase…
Ca să te-alinte-n vorbe line doar pe tine
Si-n sărutări de Duh să te anime…
Dar nu mai sunt femeile frumoase…

Au dispărut femeile frumoase…
Și sufletul meu prost în rând cu ele.
Au dispărut femeile frumoase…
Și-așteaptă-n ascunzișuri printre stele,
Să nu mai poți trăi de dor de ele,
Și să-ți răsune-adânc din măduvă de oase:
Au dispărut, oare… femeile frumoase?