avem oasele crescute din asfalt
cerul de deasupra e colorat doar de
neoanele mallurilor
atâta spaimă ne încape în priviri
încât clipitul devine o corvoadă
porii ni se umplu de goluri
nicio rețetă nu ne mai poate vindeca
metroul merge ca un ceas
la fel suflă și vântul pe bulevarde
telecomandat parcă din spatele clădirilor
liniștea se vinde la pachet cu decorațiunile interioare
un hamburger, o cola, un pachet de țigări și mult sex
iată o viață pentru care nu trebuie să te zbați prea mult
nici măcar să-ți storci creierul tot mai odihnit
ca un calamar zăcând pe fundul gropii marianelor