Realitatea este cel mai frumos spațiu virtual din universul ființei trecătoare
sunt călător clandestin în visurile tale cu destinația fericire
mă așez la fereastra singurului tren: gândul-expres
o amintire

Pe peron în fiecare stație un an flutură din batistă cad zile ore minute
săruturi de-adio și n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute
linia vieții este o cale ferată ruginită de amare speranțe
și dorințe tăcute

trăiesc într-o lume bizară
clădită din nenumărate iluzii
mă-mbăt cu apă chioară
din lacrimi îmi fac perfuzii
gustul sărat
vorbe sărate iubiri nesărate
atingeri confuzii

cu grijă durerea-și alege victima fără să-i pese
un geniu în delirul unei opere neînțelese
curge cerneala direct din inimă
pe pagini mirese

iubeam și nu puteam avea
ce se-ntâmpla cu ea nu mă privea
până și umbra mă lovea

imaginația
realitatea
gândurile
visurile
totul
și

nimic