ies nopțile străzi pustii din noi amorțiți de infernalele
claxoane de peste zi
și se strecoară in unii verdele muntelui ori veștedele
frunze din Cișmigiu
ce straniu încă țipă sub pașii de galop de copii, le dor
atingeri slabe de raze.
uneori cântecul inimilor obosite, zumzetul picioarelor ce
aleargă după aprovizionare
și zâmbetele uitate pe fetele care urmăresc cât de groase
ne sunt scoarțele-n buzunare...
cât de buimaci suntem admirându-le țâțele ce stau parcă să
ia startul de sub decolteu
sau fundurile ce le lipesc de tine obraznic prin ungherele din metrou;
fumul țigării vieții se pierde prin alegeri ciudate:
bani ori nebunia de a-i face,
dragoste sau sex pe apucate, vegetarieni sau carnivori,
puritate sau preacurvie,
alcool sau droguri sau juice-uri naturale și, eu știu,
cafea , frișcă, fructe și ciocolate...
nimicurile redate aici redau nimicnicia terestră în care se strecoară zgârcite picături de fericire.