Au adormit cu toții, iarăși –
e semn că basmul le-a plăcut …
Atunci, pentru cine, Șeherezada în noapte încă mai spune ?!
Ar putea găsi, după datină, un răgaz pentru frângere !

Orice cuvânt, acum, îngrașă pustiul.
Noaptea dospește. A câta să fie ?
Nici ea nu mai știe. Oricum, nu ea își numără nopțile ;
rostul ei e doar să Rostească …

Chipul i s-a sleit,
obrajii s-au scurs,
vocea abia mai mocnește.
Au rămas numai spaimele și zăpada
din Șeherezada.




(volumul "În acte, ești viu" -2001)