Undeva la marginea lumii, sub lume,
Undeva sub cerul de vant si omor
Am uitat sa mai cred.

Intre ape setoase, murdare, sub gemete,
Intre salcii care sprijina universul...
Nu sunt salcii. Am adormit in sange.

Am fost aproape atunci de divin,
Am fost mult prea departe mereu.
Tacerea a devenit tot mai ascutita.

Nu mai visasem de mult nimic,
Nu ma mai trezisem ca atunci, cu atatea aschii in piept.
Am uitat ca te iubesc.

Intr-un trup noduros si-ndoit
Mi-am gustat, fara sa lupt, ultimul gand.
Trebuie c-am murit singura!