ți-am fost întâi și ți-am rămas întâi de te-am vândut pe trupuri
de zăpadă
n-au fost nici dor nici brațe să mă strângă n-au fost nici ochi
sub lacrimi să mă vadă
m-aștepți și azi ca-n seara de atunci când îți furam din garduri
trandafiri
și mă-ntorceam însângerat de floarea
mireselor fugite dintre miri
era-ntuneric la ferestre toți dormeau tu tremurai țineai de vorbă
luna
că a căzut o stea că nu sunt eu că te-a-mpruncit
în pântec numai una
nu-s nici mai rău și nici mai bun decât
acel ce n-a știut să te iubească
și în căușul palmei mi-a rămas o apă ce nu știe să vorbească