Pe lună îmi cresc aripi
Și-nvăț să zbor...
Luîndu-mi avântul spre tine
Căci bine te văd doar pe lună


Și lasă să-mi crească aripi
Când luna e plină
Nu-mi rupe penele de-o seară
Ci pune-mă străjer patului nopții


Pe bune! că mâinile-n aripi
Le schimbă luna-ntre nori
Și-n ceruri ajungi doar pe aripi
De mâna ți-o pui pe-al lor zbor


Pe ziuă... îmi cad aripi
Și ziua e noaptea ce-mi dai
Pimește-mă-n tine pe lună
Și-ți va fi raiul patul de somn.