agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3072 .



apă vie apă moartă
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [emir ]

2006-11-20  | [This text should be read in romana]    | 



era un drum lung de acasă la școală
dar la întoarcere îmi părea nesfârșit
obosit îmi târam geanta grea după mine
treceam pe lângă o căsuța mică cu poartă de lemn
un bătrânel mă întreba
nu vrei un pocal cu apă
da vreau și-mi aducea o cană mare
cu apă rece mulțumesc baciule
să trăiești domnișorule dragă și plecam mai departe
dar știam că până acasă mai aveam să trec o punte
trei femei mă pândeau la un colț îmi luau ghiozdanul
se uitau in carnetul meu de note și
pentru fiecare zece primeam câte o palmă peste față
aveau palmele grele noduroase de femei gospodine
apoi îmi dădeau înapoi carnetul și mă lăsau să plec
nu spuneam nimănui mă temeam de ele ca de vrăjitoare
și până acasă îmi trecea usturimea
obrajii nu mă mai ardeau
apa cea rece a bătrânului sigur avea puteri miraculoase
peste ani am revenit pe strada aceea și mi se făcuse sete
în locul casei celei mici era o construcție nouă urâtă
nu avea gard și-am putut să văd fântâna din care
bătrânul îmi dădea apă dispăruseră scripetele și lanțul
am stat acolo pe marginea ei o vreme
nu mai știu dacă am plâns sau nu apoi am plecat spre casă
la colțul caznelor mele de altă dată era o singură batrână
mărioara cea care mă lovea cel mai tare
sărumâna tanti mărioara ce mai faceți
mi-a luat obrajii în palmă si mi i-a sărutat pe rănd de multe ori plângând îmbătrânise și pentru prima oară
m-am uitat în ochii ei erau albaștri obosiți blânzi
mama știe că vii te așteaptă
nu știe tanti mărioara că nu i-am spus
știe amu viu de la ea ce bucurie-i faci

de când au rămas singure mama și tanti mărioara
se aveau ca două surori






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!