câți viermi au ieșit din câte mere

pândit
dinspre lumină de flămândul corb
până să deslușesc adevărul
am murit nedumerit într-un orb

patul pocnea milităros din călcâie
arcurile mi se încuvântau în carne
drept cuie

se făcea că biserica-i arcă și crucile
vâsle
vibra o tobă în adâncul pământului
cum spinarea unui soare biciuit
canibalii
înfulecau de vii membrele
celor care iubesc și-au iubit

ardeau peștii poate mureau stelele
luna bălăngănea ca un spânzurat
din mine ieșeau rădăcini rupându-mi
pielea
mă sufocam de sete și cald

m-am trezit
mirosea a iarnă
a plăcintă
a mere coapte
undeva departe se nășteau fluturii