privesc în gol, nu te zăresc,
ai dispărut cum ai venit,
prin amintiri mai zăbovesc,
oare pe tine te-am iubit?

afară toamna mai zâmbește
la zbuciumul frunzei pe ram,
apune soarele pe creste
și visul care nu-l mai am.

se stinge-n vatră fumegând
un foc pe care l-ai aprins,
va trece vreme până când
voi recunoaște, m-ai învins.

nu-ți pune laurii pe frunte,
nici tu și nici altcineva,
mi-e scrisa viața dinainte
de un destin în cartea mea.