Nemărginită este zarea
Și ce mai consolare
Că nu-i văd începutul
Nu știu nici ce hram poartă
De are vreo culoare?

Nemărginită este zarea
Ce doare-n ochiul meu
Și nu mai văd de are
Oricât de mic, un dumnezeu,
Sau vreun anume rost.

Nemărginită este zarea
Iar eu mă sting fără să știu
De am trăit cu sens
Sau în vreun pustiu
Uitată de vreun zeu…

Nemărginită este zarea
Și când am să revin
Am să mă-ntreb necontenit
De ce-am avut atâta chin
Și n-am știut ca să-i percep
Limita și să încep
Să-i știu rostul sau culoarea…
Zarea..