așteptarea

îmi lungesc gâtul peste muchia balconului
un eșafod din care vocea ta
mă eliberează


respirarea

orașul meu crește dintr-un balcon
nici nu contează
până unde ni se întind umbrele


viață de pluș

capăt mâini de copil recunosc
geamul după care ne ascundeam mirați


sala de dans

se deschide din palma ta
înlăuntru nimeni nu a pășit vreodată
astfel încât să aprindă felinarele




foto: love song, Elis Ioan