Un zmeu furios trăia odată,
În turnul lui de ură și mândrie,
Sfidând orice se-afla în jurul său
Și răzbuna firea-i capricioasă,
Pe cei mai slabi ce în cale îi ieșeau,
Crezând mereu în a sa nemurire.

Și cum privea de sus în zeflemea,
La cei ce căutau să-l îmbuneze
Și ce nefericire îi plângeau,
Hulpavul zmeu cu gura în bucate
Fu despicat de-a dreptu-n jumătate,
De un fulger mic al unei ploi sărace
Ce printre nori cu biciul se juca.

Așa că dragii mei luați învățătură :
Că pentru toată lumea este-un bici,
Care plesnește fără îndurare,
Pe cei ce legea firii va încălca.

22 –06 -2006