Atâta toamnă-i pe pământ
pustiu de frunze prin gradini
dansând haotic cu un vânt
stârnit din cer printre ciulini

Din când în când din temporar
se-aud croncănituri de ciori
ca-ntr-un cortegiu funerar
jucat de niște bieți actori

Un câine latră-n disperare
lângă o moară părăsită
iar clipele apăsătoare
sporesc a tragică ispită

E totul cenușiu în spații
apusul sfâșie lumina
sub spectru-ntunecat al nopții
se lasa peste tot cortina

Printre nori de vată luna
nu aduce liniștirea
ci amplifică futuna
dezolărilor de-aiurea

Și ca totul sa rămâie
un pustiu de toamnă sumbră
țipa-n noaptea cea târzie
o ciovic-ascunsa-n umbră