Noapte...infinitul e atât de mic
încât
gasesc toate stelele în univers,
una mică,
una mare,
o alta...plângând.

Luna...plânge și ea
caută
în adâncul sufletului meu,
un imn,
o oda,
o poezie...de plâns.

Întunericul...mă sperie
cumplit
încerc să-mi deslușesc chipul,
prea urât,
prea murdar,
și totuși...nevinovat.

Lumina...o caut
în zadar
căci ochii nu mai vad,
nici aer,
nici apă.
E totul vid...sfârșit.