Scriu ca și cum aș respira sub apă.
Cuvintele mele se agață de orice fir de nisip,
de orice întîmplare ce ar putea să le fie conținut.
Mi-e dor de mine celălalt
chiar dacă nu ne-am întîlnit.
E liniște parcă s-ar suprapune perfect
două stele care nu au fost niciodată perechi.
Scriu. Pe dosul hîrtiei altcineva
îmi copiază mișcările, mi-o ia înainte…