ușile noastre poartă giulgiu
de fiecare dată intru sau ies dintr-o moarte
înăuntru lumina sparge tencuiala

zilele sunt un dric gol lasă dungi paralele
mi se încrețesc degetele
pereții miros a var spălat
obsesiv

pumnii se încleștează
unghiile taie carnea
respiră
imi trag pielea peste

nu nu îmi pune mâna la gură când urlu nu îmi ține capul mă învârt de pe o parte pe alta orice zbatere îmi despică coșul pieptului ca pe un pepene miezul e roșu
muști
îți ling sângele de pe buze