Răsuflă printre stâlpi mirosul dimineții
Și cerul gri-albastru se naște din rubine
Un cânt metalic sună în valurile ceții
Lumina brumărie îngheață clădirile veline

O bancă zgribulită se-ascunde pe un câine
Pe-un fluviu tunător mașinile vâslesc
Un cerșetor murdar în inimi cată pâine
Și norii alburii de-antene se lovesc

Pe rocile asfaltice pulsează trecătorii
O gură de canal evacuează-un șobolan
O muzică stridentă în țăndări sparge zorii
La colț, un moș fumează, semeț ca un bâtlan

Asurzitor, un corb, pătează aerul crispat
În depărtări, neutru, vibrează un claxon
Trotuarul albinos înfiorează un tomberon culcat
Deasupra, etern veghează, reclama la Calgon