De zece mii de ori
Tulburi apa din pahar;
Mereu, mereu
În sufletul meu.
Nicidecum o stea
Să-ți aline privirea.
Mereu, mereu
În sufletul meu e apă.
Imediat, imediat ai plecat.


De multe ori sufăr fară să-ți spun.
De atâtea ori mă pierd.
Nisip în clepsidră: sunt.


Cadran.
Ceasul inimii și-a uitat ritmul.
Pendula mă bate.
În cap ușor, usor
Secundele se omoară
Una pe cealaltă.
Mă surp încet în sufletul meu
Și mă descompun.
Pământul nu mă vrea.
Aici rămân.

Îmi tremură mâna urmată de lacrimi;
De multe ori am plâns fără de ele.
Acum ai demolat castelul clădit pentru tine.
Raman florile rele.


Zeci de măini mă strâng.
Însăși tristețea îmi vorbește.
Nu mi se pare lumea vie.
Nici vie eu.


Soarele apune în casa inimii.
Cutremur un zeu cand plang
Iar luminii ii sunt fiica;
Inger, moarte si zbor in ochii
De viespe ce i-ai nascut.

Nisip, te secer.