pretind că mă pot salva doar gazelele mici
care plutesc inconștient în ochii tăi
(ochii iarăși ochii - tu în plinul lor
ei înglobându-te)
de ce și cum pot zbura printre fulgii păpădiilor
animalele acestea albe cu safirul frunții încremenit
între porțile tâmplelor o să aflu când o să-mi cuprinzi
umerii între brațele tale
când mă voi lăsa pe spate și voi cădea larg
în trupul tău
strângându-ți colțul inimii între degete
și zgâriindu-l în trecere cu numele meu
nu mă voi teme să te regăsesc sălbatic și orb
în ierburile înalte voi trage de pe tine
veșmintele vechi
îți voi dezbrăca regretele ca pe-o cămașă umflată
le voi mototoli cu picioarele și te voi lăsa gol
pe sub paltini
iubindu-te apoi cu toate glasurile mele
până mă voi îneca în muzica râsului tău
ca într-o generoasă fântână