Stau pe fotoliu lângă bătrânul ceasornic,
Ce miez de noapte începe să bată,
Privesc alene salonul demonic
Ce-așteaptă.

O lumânare înaltă stă dreaptă și plânge
Salonul din penumbră ce-i mort,
Se zbate lumina-i în roșu de sânge
Cu-n ultim efort.

Și morbidă se îndreaptă blazarea spre mine
Prin salonul cel lung și pustiu,
Cu multe răspunsuri de mână, ea vine,
Căci întrebarea o știu.