Treptat m-am extras din poeme,
le-am lăsat să respire
aroma unor noi constelații,
să le joace prin vene
obuze cu mitralii de anise
și speranțe furate din ultimele rații.
Și nu le-am mai închis în hârtie,
nici ochilor înfometați
nu le-am mai dat,
Doar tâmpla să mi-o adie
cu mâneca lor de copii răsfățați.
De-acum îmi sunt nopțile limpezi,
cerneala aproape că s-a uscat în toc,
Acum râd poemele mele
știind că nu le mai duc în talcioc.