iubito nu pleca organe duhnind
pe scări călcam ochii
și-n dreapta stânga stomacul
ce ne digera pe toți distantați
îți fragmentez gândurile pentru
ultima oară te descompun și
prin venele tale sunt iarăși eu
alunec din ce în ce mai
bine prin monștrii cu fețe
schimonosite e atât de cool
să mori la nouasprezece ani ar spune
poetul cu stomacul lui cu tot care mă strânge
mai sunt prea puține stații
îmi lipești aripile
cu salivă și mă posezi
pentru o nouă apocalipsă
în scoica ce ia forma trupului meu.