te porți ca și cum ai ști
cum trag umbra ușii după mine
încet să nu te trezesc
te porți ca și cum ai ști cum rămân
în urma ta
genunchii roșii de plâns

te aud cum culegi
gesturile mele ca pe-o femeie frumoasă
ca și cum ai ști că n-are brațe
care să mângâie care să cânte

m-aș fi înghesuit în ochii tăi
să-mi citești din carte
cum am fi putut trăi
așteptând aceste mici ore
soarta ne învârte cu o linguriță de argint
degetele se
fac rotocoale în jurul genunchilor o dată de două de trei ori
o nebuloasă clasică
pe care ne petrecem suspendați
nu se știe cum de nu cădem
unu-ntr-altul

când toate clipele vor fi la fel
tu îmi vei uita numele
îmi scriu cum te porți ca și cum ai ști
că ai mâinile goale