Privesc la viața mea
ca la o tablă de șah
invadată de nebuni
și de cai sălbatici.
Trimit numai gândul
la înaintare și aflu
că au fost nimiciți
de propria nebunie.
Pe tabla mea de șah
se mai bat încă
pioni nevinovați,
trimiși la moarte sigură
de regele negru.
Nebunia, boală molipsitoare,
a cuprins tot regatul
și carul reginei de alb
se înființează la palat.
Și ce mândru era regele negru!
Știa cât urăsc nebunii,
dar și cât îmi plac
caii sălbatici.