Obișnuiam să privesc
prin fereastră
râul din copilărie.
Curgându-mi printre trăiri
astăzi arată un pic altfel.
Mai albastru,
sau mai murdar,
asemeni mâinilor
care se reîntorc în el.
AÈ™ fi vrut
să nu fi aflat niciodată
că era doar pictat.
L-am adunat cu grijă
din cioburile ferestrei
și l-am închis
în cutia cu amintiri.
Vântul bate încă
prin spațiul gol
dintre înăuntru
și înafară.