Pe banca din parc
așteptai viitorul.
Erai atât de încordat,
cu pumnii strânși,
așteptând...
Voiam
să mă cuprindă brațele tale
dar palmele
încă nu le-ai întins,
privirea ta nu m-a atins...
Cum să poți primi
viitorul
altfel decât
cu brațele deschise?
Deschide-ți inima
în primăvară
și uită de iarna din noi!
Și du-mă departe,
cât mai departe!
Rotește-mă
în alte ochiuri de viață,
să ajung la inima ta;
Și al nostru va fi viitorul!