Astăzi mă văd cu Moș Crăciun,
mergem să căutăm brad pentru tine.
Am luat metroul amândoi,
încă mai aveam abonamentul tău.
Ca să vezi, Moș Crăciun are muci și îi transpiră palmele atunci când își mângâie barba.
Pe drum, i-am zis că tu vrei, dar ești departe și el nu m-a întrebat de ce.
El știe.

Am ajuns, cu aripi de aburi în spate și țurțuri de sărbătoare așteptată pe la gene.
Bradul tău era prea mic și a trebuit să săpăm cu fularele în zăpadă să îi punem mănuși la rădăcini.
Ne culcasem în jurul lui și eu îi desenam fotografii cu tine pe cetină.
A venit un lup.
A întrebat de tine.
Moș Crăciun a mințit.
Þi-am zis că el știe.
Ningea.
Ningea cu somn.

(Soare, prea cald și tu îmi vânezi umbra degetelor prin păr.
Îți străpung sânii cu colți de vocalize subacvatice.
Îmi dansezi furtuni din buricul limbii, cățărată pe coapse.
Închipuim amândoi cu buzele hărți pentru a ne regăsi atunci când...)

Mă trezise lupul.
26 deja.
Am zis că nu e nicio problemă, oricum, la mine Crăciunul e și pe 7.
„Rusule!”, mi-a zis Moș Crăciun, plecând cu bradul dezmănușat și plin de fotografiile tale.
Știam eu că dacă nu are batistă nu putea el ști totul.
Lupul mă privea dezamăgit, cuibărindu-și rânjetul de serviciu în mănuși.
Am vrut să îl alung, dar decât să vină la tine, mai bine îl plimb eu cu metroul până îți expiră abonamentul.

Atenție, se închid ușile, creștine!
Zâurel de zâuă...

E primul nostru Crăciun fără tine.