Poate ne vom iubi ,
este o asemenea prostie să mă uit in ochii tăi
și să nu mă văd ,
cerul mă-nlănțuie primenindu-mă
de-o ploaie ,
ar fi păcat să nu ne iubim ,
vântul s-ar putea să-mi șuiere tâmplele ,
mâinile poate îmi vor tremura spre cer ,
încovoiat voi fi albind ,
ar fi păcat să nu ne iubim ,
să nu ne smulgem promisiuni și haine ,
să nu ne rupem în două și să ne împărțim hămesiți
să nu ne-nfiorăm cu trupurile transpirate de-atâta-ncordare
ar fi păcat să nu ne iubim .
Este o asemenea prostie să mă uit in sufletul meu
și să nu te văd încât mă cuprinde mirarea ,
însoțesc zile însoțesc nopți doar din pofta de-a te găsi prin ele
ar fi păcat să nu ne iubim
cerul s-ar putea să devină senin
s-ar putea să cad de-acolo peste toate neîmplinirile tale
s-ar putea să devin imponderal
ce pot eu ști despre câte se pot întâmpla
s-ar putea chiar să devin frumos
să mă învolburez ca și cum aș fi părul tău în mișcare
iată câte se pot întâmpla
ar fi păcat să nu ne iubim , vei spune-o tu , voi spune-o eu
iată câte se pot întâmpla .