Încă te mai caut
în splendorile
și esplanadele sufletului.
Sper să te găsesc
aici sau acolo,
mereu pregătită să intri,
mereu grabită să pleci.
Încă te mai caut
în labirintul trăirilor mele,
între a te păstra
și a te alunga!
Înca te mai caut
prin visele alb-negru ale zilei
și culorile nopților tainice
intuindu-ți căpruiul sfredelitor
sub zbaterea fragilă a genei
crescută de lacrimi!
Încă te mai caut
în spatele ferestrelor tale
luminate absent de zarva din stradă,
pe care ignorând-o
ai redefinit-o în false statui.
Încă te mai caut
în halte vechi
în halte noi,
fără să te fi întâlnit vreodată acolo
fără să am cunoștință
încotro se preumblă umbra ta.
Încă te mai caut
într-o pădure genealogică
să înțeleg
de ce rebelă,
cât de nestatornică,
înspre ce evanescentă.
Încă te mai caut
pe cărări virgine
din munții albiți de inorogi.
Îmi petrec timpul uitat de lume
să te gândesc pe drumuri străine.
Încă te mai caut
pe alei rigide
printre cruci,
printre rigole.
Aștept măcar să te aflu,
să mă aflu,
dintr-un epitaf.
Încă te mai caut
de la un capăt la altul
de lume încondeiată în amar.
Mai pot o promisiune să ofer
și să șoptesc:
"când voi obosi definitiv
mă vei afla
între absența ta și absint!"