sunt nopți senine, cerul meu curcubeu
adoarme în zgardă cu botul pe labe
deasupra, haihui liliac argintiu,
cade o stea ursită de babe

meșteșugul meu, pe o scară urcat
peticesc cu tablă un inel pe Saturn
dintr-o tâmplă în alta îmi bâzâie-un Sputnik
țopăie spațiul absent și nebun.

zac întins peste boltă ca o piele de urs
ciuruită adesea de molii solare
tot mai strâmbe ecliptici de sârmă și lemn
atârnă din piept spre zodii polare.

un sac de povești, am trecut pe ascuns
frontiera-nstelată dintre mine și eu
atârnând de-un picior la gâtul Meduzei
astăzi intru în joc.
pariez pe Perseu