Să respirăm sub piatră
precum bezna

zilele s-au dus, ca niște lucruri
neînțelese
căutau drumul
printre numele neștiuților

din fiecare început
mi-au crescut zăbrele în priviri
cu memoria

umbra învăța cum să nu mor
pentru încă un răsărit
îmi șoptea:
de lucrurile acestea
să nu te-atingi,
prin gesturile lor
să nu treci,
între ele este o prăpastie
din care nimeni n-a ieșit

și bezna
pipăia o geană de lumină
prin care să dezgroape
cerul.