pe chipul ăsta alb iarnă
doar tu poți să simți
liniștea fulgilor ce se-aștern
între lumini de ochi
-----
singura mea poezie
este cerul pe care nu-l simt
nu-l văd și nu-l ascult
doar îl gândesc cu nasul lipit de geam
-----
tăcerea este lacrima închisă într-o piatră
șlefuită de ploi
și părăsită de ape
la marginea perfecțiunii
-----
trupul contur de decembrie
trece printr-un balet de trăiri
în timp ce-n sală
se pregatește o ninsoare de aplauze
-----
nu eu am pierdut orizontul
ci el m-a alungat
atunci cand am spus
esența e în mine