Pereții albi dimprejur
Nu sunt în stare să-mi spună
Nici o poveste.
Mai degrabă tac.
La provocări nu răspund,
Insensibili la strâmbăturile
Și la jongleriile mele
De saltimbanc.
Iar mie mi-e somn.
Te-ai retras în tine
Și tu, Anaeli!
Þi-ai ferecat ferestrele,
Ai renunțat la telefon
Iar în casa scărilor
Þi-ai legat un câine de pază
Chiar lângă ușa de pe care ai scos
Tăblița de identificare.

Pe drumul pe care-l parcurg
ÃŽn fiecare zi
Între speranța să scap
De pereții albi dimprejur
Și aceea să te regăsesc,
Oglinda mincinoasă de la colțul străzii
Îmi tot arată, crudă, chipul tău.
Dar nu ești tu după colț!
E doar capul câinelui de pază;
Chiar lângă ușa de pe care ai scos
Tăblița de identificare.

Dan David, Los Angeles, 10-05-2005.