Pesemne că uneori există păpădii în vânt
și tălpi ce se înfig în pietre, fără milă
așa cum uneori mă doare să mă-ndrăgostesc
Mă doare să mă zboare păsări, să mă zbor eu.
Privind înaripat înspre un gând ce se stinge
din creier și meninge înspre splină,
închid un ochi cu pașii repezi și îi sting lumina.
Prea multă lumină ochilor mei,
iar acum orbesc într-o ceață septembră
Îmi țin inimi, și mi le atârn în piept,
să bată toate pentru mine.
Zâmbesc nepăsător, c-un uruit de sânge
ce-mi gâlgâie prin vene
dintr-un ungher prea plin,
și mă întreb din nou,
pentru a mia oară astăzi:
- De ce mă bat inimi în șoapte?...