Cautarea

Ieri m-am dus sa-mi caut sufletul
Printe toti oamenii aceia nebuni.
Si… nu l-am gasit,
Desi stiam ca era acolo.
Acolo…sufletul meu dispersat
In mii de particule,
Pe pleoapa unui om grabit,
Pe geana unei adolescente
Ce se privea admirativ intr-o vitrina,
Pe o mana inclestata de frig,
Pe umarul cocosat al unui batran
Pierdut undeva, la marginea unui veac.
Acolo…printe oamenii prea obositi de viata,
Sufletul meu exploda
In mii de ganduri nebanuite
De lumea disperata sa ajunga nicaieri.
Acolo…gandurile mele pareau discuri invechite
Sub acul discordantelor gramofoane – oamenii…
Acolo erau gandurile mele
Strivite intre pasii grabiti si dale de piatra,
Prin buzunarele oamenilor,
Asteptand sa fie inghetate
In sransoarea unui pumn criogenic.

Acolo…sub o banca mancata de rugina,
Se ascunsese printre frunzele putrede, sufletul meu.
Si astepta si el inceputul iernii si…
…sfarsitul meu!
Si eu alergam si-l cautam…
…printre oamenii aceia nebuni!