lasă-mă să te privesc de aproape în ochi – vreau să-mi aduc aminte de cerul din care nu se prăbușeau atât de repede nenorocoasele stele

lasă-mă să te privesc de aproape în ochi – poate că aflu ce se întâmplă în tăcerea pentru care însuși Dumnezeu a întrerupt cântecul

lasă-mă să te privesc de aproape în ochi – oricât de rare vor fi devenit lumii astfel de clipe leagănă-mi lumina ce mi-a mai rămas

noapte bună fantome noapte bună luminii altor vieți memoriei fidele
trecutului continuu al formelor finite noapte bună și absenței mele
noapte bună risipei norocului tuturor celor întâmplătoare
noapte bună visului și nopții înseși noapte bună și ție uitare
noapte bună tristelor enclave somnului de piatră lângă piatră
noapte bună cerului sub care în van se-nchină sieși ființa egolatră

această reacție în lanț cuvântul care izbește cuvântul
o traversare numai pe sus departele iluminându-l
o furtună de aripi în flăcări peste o pradă imaginară
sau peste o realitate care oricum trage să moară
dar nu se aude și în niciunul din punctele cardinale nu se mai știe
dacă visez la ordinea lumii sau dacă e vorba de nebunie

ceea ce imaginez se conturează în imaginația cine știe cărei ființe pe care niciodată nu o voi cunoaște (spiritul celui în continuă așteptare doar o minune să-l proiecteze pe o cortină de nori pe un perete mișcător al haosului) dar cine măcar în rugă să-și înalțe fruntea? abia dacă din întâmplare din starea de indiferentă veghe să mai tresară să te surprindă propriul idol

lasă-mă să te privesc de aproape în ochi – vreau să-mi aduc aminte de cerul din care nu se prăbușeau atât de repede nenorocoasele stele