Ca frigurile
Sau vocea prietenului
Nevăzut de treizeci de ani,
Venind parcă din altă lume.
Ce vorbesc,
Chiar acum
Gonește nebunește undeva pe asfalt,
Cu bolidul lui prea sincronizat,
Vibrând ca zidul morii
Scuturat de balaurul pământului,
Sărutând otrava dorului usturătoare
Ca turnesolul
Din laboratorul vechii școli.