Motto:
“nu a supraviețuit nimic... nici măcar o frântură de vis...
gând irosit... plecare amânată”
Sabina Datcu – Gând irosit (Plecare amânată)


Când se oprește-n stație o rată,
Un vânt sticlos, cu vaiete de tundră
Și aburi gri, otrăvitori, inundă,
Pe străzile de mucava și zloată.

Gând irosit – plecare amânată
Spre nicăieri, în ultima secundă,
Cu pasul șovănd pe treapta scundă,
În haul rece dintre uși și roată.

De-am să mă-ntorc din rătăciri, odată,
Primarul gras și rumen n-o să tundă,
În cinstea mea, o panglică cu fundă,

Și n-o să mă aștepte nici o fată
Cu flori în brațe; lumea e rotundă
Oricât ar fi de lungă și de lată.

3 ianuarie 2007.