Mapele pline pe orice auz
„Enter” așteaptă, apăs și mă las
haină pe scaunul ăsta obtuz
sunetul ud se depune pe vas

Ia forma mea pe șezute ciudat
nu sunt în pauză note pătrund
armonizând milimetrul pătrat
al receptorului celui mai scund

Ritmul prin puls ciocanește la nerv
timp de-o secundă tablouri răsar
pictori-fantome cu barbă observ
muzicieni cu talentul prea rar

Arta e tot! Iar artiștii sunt cei
care dictează un altfel de tact...
Restul trăirii e un obicei
tehnic și dezgustător de exact

Coșul toracic s-a autodistrus
când un andante în el s-a prelins
tace și aerul ca un intrus
corpul convins se declară învins...

Arta e tot ce-a-mpietrit în auz!