Revin la tine supărat
cu dragostea într-un picior
îmi dai ciorapi de schimb
și-mi tragi obrajii din curea,
mi-e foame,
culegem mălai din mămăligă
și stingem lumina în frigider,
cât de cald mi-e la tine în palme, îți spun,
dar tu nu mă auzi, tu nu ai când,
"Lasă asta, acum trebuie să îmbrăcăm fețele pe dosul limbilor
și să stropim cu măști transpirația
urzind venele în ițe de război ritmat" -

până la un nou armistițiu
inima mea e cât gura ta de încăpătoare atunci când taci fără mine
și de aceea te fac altar
și îți scot daruri prin ușile împărătești de ciudă,
iar când pleci din tine încăpățânată
scot masca și mă rog cu ciorapul tras peste gură.